O carte despre un voievodat

at (ganduri despre carti)

Oricat ar parea de neobisnuit , nota  esentiala este data culturaliceste azi  de numeroasele studii de ” istoriografie locala ” ce apar la noi creind un adevarat curent ce va trebui studiat cu staruinta in viitor si asezat la locul lui  spre a defini o epoca dominata in aparenta de panglicari si de irozi desi trasatura ei distinctiva o dau multimile tacute ce isi cunosc sensul ireductibil  . Intre acestea sunt destule cele ce pot deschide si alte perspective decat tipicul devenit aproape canon . Unele aduc un material insolit care , prea putin ori deloc cunoscut ,scapa de obicei atat  arheologului de viziune ingusta cat si istoricului  de catedra- prea adesea doctrinar marunt - si modifica perspective si incheieri cu aspect de “dosar inchis” . Altele , precum micul breviar intocmit de Eugen Petrescu sub titlul  ” Judetul Valcea. 615 ani de atestare documentara ” ( ed. Fortuna , 2007 ) , impresioneaza prin multimea de  stiri invocate socant desi cele mai multe se cunosc dar sunt  ignorate cu nepasare de  ” stiinta oficiala”.Rand pe rand , legende  de schit si povesti de folklor de aspectul eposului , toponimie si revizuire de atribuiri facute grabit se aseaza intr-o alcatuire ce comunica o istorie de voievodat.
Viziunea este in sine ” eretica “.Unii , rezemandu-se pe prejudecati , exclud din orice fel de examinare ceea ce , de fapt, insemneaza ” izvor local ” , istorie comunicata prin obiceiuri si, tradusa in etnografic , se investmanteaza  simbolic , si socotesc ” amatori ” si diletanti  pe cei ce iau in calcul acest strat capital ; insa aceste concluzii petulante nu au nici un temei .Noi avem o istorie ce inca nu s-a scris in datele ei ireductibile caci nesfarsita importatie de metode , de scheme si de canoane imprumutate cu nechibzuinta arata intelegeri potrivite in alte parti insa nu aici  unde prin ” document ” va trebui inteleasa inati de toate  o materie enorma ce depaseste “scrisul” si ” mentiunea de hronograf “.
La drept vorbind, “recucerirea memoriei ” se produce treptat si sensul ei ne vine adesea prin efort eroic si anonim , prin cercetari prea adesea pretuite putin desi meritele  sunt mari si , din perspectiva epilogului , vor fi si mai mari .Insa in aceasta opera colectiva , unde orice contributie ce respinge prejudecata aduce pasi urmatori ce vor calca pe teren ferm , orice adaos are insemnatatea lui si trebuie pretuit mai ales ca atitudine ” razaseasca ” , ecoul, de fapt, al clasei pozitive ce ne definste istoriceste .