ISSN 1844 – 0274
__________________________________
" FLOAREA DARURILOR " este revista literara care contine comentarii , recenzii , cronici despre carti de azi , primite in dar de la autori sau daruite autorilor de Artur Silvestri
__________________________________
__________________________________
Origina acestei mici”reviste de autor”imi scapa ca moment dar nu si ca stare de spirit . Ea izvoreste , de fapt , din sentimentul de buna-voire fata de orice insemneaza efort in a ne exprima dar si din " fericirea daniei " . Caci am daruit carti ( si , uneori , le-am daruit facandu-le cu mana mea si ajutandu-i pe altii sa inteleaga ceea ce era doar ipoteza ori , poate , vis ) si mi s-au daruit carti , socotindu - se ca am nevoie de ele si ca le voi primi bucuros .Am avut nevoie - si am - de orice carte si nu am dispretuit niciodata fiinta ei fragila si misterioasa si atat de promejduita de apa si de foc caci , la drept vorbind , fiecare carte este o fiinta vie ce isi urmeaza viata ei adeseori mai lunga si mai enigmatica prin soarta decat cel ce a facut - o posibila .Istoria acestor insemnari este istoria unei vieti paralele caci eu traiesc de cand ma stiu - si cat va fi sa fie - intr-un altfel de univers , in " universul lecturilor fericite ".
DARURI CĂTRE NICĂIERI
Ideea de a crea un jurnal de lectură având caracter public nu însemnează nici absenţa unui spaţiu de a mă exprima (căci nu încerc acest sentiment) şi nici măcar năzuinţa de a ma întoarce în „cronica literară”curentă în felul practicat în tinereţe, să tot fie un sfert de secol şi mai bine. Căci, de fapt, nici ieri şi nici azi nu am scris „despre cărţi” cu gândul de a impune un punct de vedere sau o anumită „judecată de valoare” şi, la drept vorbind, nici nu socotesc că aş fi făcut „critică literară”, aşa cum s-a spus şi încă se mai consideră în mod greşit. Acum, când mă uit înapoi şi privesc miile de pagini ce, adunate ar fi însemnat peste zece volume de „comentarii despre viaţa cărţilor” făcute în imediat, înţeleg mai bine decât atunci că nicăieri nu există vanitatea „Marelui Judecător” şi nici trufie în „a emite sentinţe definitive”. Tot ce-am avut de spus am spus mai degrabă cu o idee de a încuraja pe scriitor şi de a-i extrage din ceea ce mi-am închipuit a fi „materie pozitivă” partea ce ar sluji odată cu trecerea vremii la o „lucrare în imperisabil” şi, de fapt, la o salvare a numelui şi a creaţiei, oricât de măruntă ori grandioasă ar fi fost. Esenţială nu a fost, aşadar, „judecata” ci „reazemul” şi de-aceea obiectivul de căpătâi a stat mai degraba în a expune valorile „uitate”, eliminate prin reaua-învoire sau date la o parte prin monopol aducător de imagine greşită decât „sentinţa” şi „încheierea” oricât ar fi fost de susţinute prin argument. Recitite azi, „cronicile” de odinioară par a se orândui într-un fel esopic şi „şoptit”, comunicând mai degrabă, prin cuvinte potrivite, către autor şi, deopotrivă, către cei ce, răsfoindu-i cărţile, încercau acelaşi „fel de a simţi” aşezat în straturi de zăcământ istoric colectiv, care acestea trebuiau continuate şi dezvoltate>>continuare >>
CICLUL " ATHANOR "
A aparut de curand o noua carte de Artur Silvestri. Ea deschide un ciclu nou, intitulat ATHANOR, din care acesta este primul volum(”Carti ce puteau sa nu fie”). Aici autorul a inclus “insemnari de sustinere” alaturate unor carti pe care le-a editat si despre a caror soarta va continua sa povesteasca in volumele urmatoare. Publicam aici prefata noii carti.
____________________________________
PILDA “BUNULUI GRADINAR”
La o întâie vedere şi doar răsfoită în trecere spre a se obţine o concluzie sumară, cartea aceasta ar putea să se înfăţişeze mai degrabă ca un „jurnal de editor” ori, mai puţin chiar, în felul unei simple culegeri de „însemnări de lectură” ce însoţesc când şi când cărţile apărute în ideea de a întări aşezarea autorului în literatură ori a contribui la o recepţie mai îngăduitoare. Impresia se evidenţiază şi, la drept vorbind, nici nu este greşită căci tot ce am adunat aici ilustrează un efort de editor şi de „susţinător” fără însă a se rezuma nicidecum la atât. Căci, în povestea naşterii acestor cărţi, „cuvântul de întărire” nu constituie decât momentul anterior plecării în lume, de unde fiinţa plăpândă a cărţii îşi va începe destinul ei şi doar presupune, fără a-l desfăşura, trudnicul proces în a-i găsi semnificaţie, rost şi chip, pentru a reuşi să fie, ieşind din proiect ori ipoteză.
Există, deci, o soartă a cărţilor, un soroc al apariţiei lor în istorie şi o poveste a felului cum acestea se nasc, „îşi fac loc” şi trăiesc mult — uneori veşnic — ori se destramă înainte de a fi, uneori fără să merite eşecul şi fără să fie cunoscută vreodată „ipoteza care a fost”. Soarta a făcut ca aceste cărţi să existe şi, poate, unele dintre ele, să aibă un viitor ce nu se poate astăzi întrevedea precis deşi la unele se poate bănui. Şi spre a le aduce în fiinţă — fiindcă trebuia să se nască — s-a găsit şi o străduinţă oarecare, venită în aceste cazuri de la mine..>>continuarea aici>>>
Intre cartile primite , sunt unele ce nu s-au nascut inca si asteapta sa se nasca ; la fel ca si altadata , exista si azi scriitori ce socotesc ca ” o parere ” ce as putea-o formula le va fi de folos si asteapta un punct de vedere. Nu am lasat niciodata pe nimeni fara un raspuns chiar daca l-am amanat pentru a-l aseza intr-un chip intelegator si in ideea de a contribui cu solidaritate si nu de ” a judeca brutal ” si taios ; si nu voi lasa nici acum vreo chemare de acest fel , ori de unde ar veni .Iata de ce in ” Floarea Darurilor” un loc anumit il vor avea si ” cartile ce se nasc acum “; astazi acestea pot fi ale Ilenei Stanka Vicic ,maine -ale Nusei Ilisie , ale Loredanei A. Stirbu sau Ioan Bozac ca si ale altora , pe care ii citesc cu infrigurare si emotie caci poate in fiecare ” nume” sta scriitorul de maine ,” cu stea pe cer “.
___________________________
___________________________
______________________________
________________________
_________________________
_________________________
_________________________
___________________________
